Măturătoarele străzii mă inspiră

ihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca, a pregătit un spectacol inedit, care se joacă astăzi în Parcul Plumbuita din Capitală

Artistul a dezvăluit câteva dintre ideile care stau la baza spectacolului său, care se va juca şi în alte parcuri bucureştene, până la sfârşitul lunii.

Adevărul: Cum v-aţi gândit la măturătoare? Credeţi că reprezintă singura prezenţă constantă din parcurile bucureştene?

Mihai Mălaimare: E a doua categorie socioprofesională care mă stimulează pentru un spectacol, primii au fost gardienii, acum, măturătoarele. Din ea fac parte indivizi care, dacă îşi fac bine treaba, pot deveni interesanţi. În plus
, la nivelul acesta, al oamenilor simpli, lucrurile sunt nealterate. Apoi, textul spectacolului e uşor ironic la adresa celor cărora le place să facă mizerie în jurul lor.

- Cine joacă în spectacol?

E un spectacol de paradă, în mers, realizat în cadrul Şcolii gestuale „Masca", care exploatează o temă de teatralitate, studiată cu studenţii de la Universitatea „Spiru Haret". În total, joacă 23 de studenţi.

E un spectacol burlesc, din zona bufă, cu instrumente de percuţie, structuri de mişcare, cu marionete de cinci metri – o creaţie a Teatrului „Masca". Spre deosebire de uriaşii de la Barcelona, care au o tradiţie de o sută de ani, dar ale căror posibilităţi de mişcare sunt reduse, marionetele noastre – confecţionate din schelet metalic şi burete – au foarte multă mobilitate.

Am introdus şi text - care e rostit prin megafoane şi care presupune o anumită tehnică de emisie - pentru că trebuie anunţate cumva anumite momente din spectacol. Avem nevoie de zile călduroase, pentru că se foloseşte foarte multă apă.

„Trebuie să se investească în oameni"

- Care e recuzita?

Mături, tomberoane, elemente de jonglerie, căldări... Sunt trei maşini care joacă şi ele în spectacol, una poartă boxele, e machiată şi îmbrăcată.

E un spectacol cu publicul după noi, în mers. Din cauza asta, pentru noi e o problemă spaţiul şi nu ne putem desfăşura decât în parcuri.

- Credeţi în teatrul românesc, în artiştii români?

Cred, din moment ce fac parte dintre ei. Există, în ultimul timp, un efort de remodelare şi de modernizare al Ministerului Culturii şi Cultelor, care a propus normele de aplicare a Legii instituţiilor publice de spectacol şi mie mi se pare acesta un pas înainte.

Cred că salariul unui actor va putea ajunge, în timp, la 35-40 de milioane, pentru că sigur că trebuie investit în primul rând în oameni. M-am întâlnit cu mari
actori şi sunt suficient de obosiţi, de plictisiţi ca să mai poată face artă cu bucurie. Nu poţi să faci artă cu un salariu de 12-14 milioane. Un actor nu poate crea în afara vieţii lui.