Revelion cu 10% mai scump

În turismul românesc, patronii hotelurilor de la munte
sau de pe Litoral măresc an de an preţurile dintr-un motiv foarte simplu: cererea depăşeşte cu mult oferta, iar în spatele fiecărui client
care refuză să mai plătească asemenea tarife stau alţii, care ocupă imediat locul rămas liber. În consecinţă, preţurile practicate în weekend pe Litoral sau de Revelion la munte au ajuns atât de mari, încât le permit hotelurilor să lucreze fără probleme “în salturi”, abandonând modelul
clasic al menţinerii unui grad de ocupare cât mai ridicat pe toată durata sezonului.

Firesc, anul 2008 nu face excepţie: cu două zile în urmă, la Braşov, patronii hotelurilor de la munte au hotărât că preţurile pentru sejururile de Crăciun şi de Revelion vor creşte cu 10% faţă de cele din 2007. Anunţul făcut de Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc vine la nici două săptămâni după ce Bursa Litoral 2009 a demonstrat, dacă mai era nevoie, că autorităţile nu dispun de nici o pârghie pentru a corecta derapajele pieţei: secretarul de stat pe Turism a anunţat că tarifele sejururilor estivale vor scădea anul viitor, pentru contractele de volum mare, în timp ce reprezentanţii patronatelor ieşeau simultan în faţa presei cu „creşteri moderate”. Evident, oricât ar dori ministerul ieftiniri, tot pe-a hotelierilor o să rămână, aşa că, vara viitoare, vom scoate mai mulţi bani din buzunar pentru o săptămână pe Litoral, fără nici o acoperire în servicii mai bune.
Şi la munte, şi la mare, de 18 ani încoace, principala justificare oficială a scumpirilor este mereu aceeaşi: creşterea preţurilor la utilităţi. Imediat ce sunt luaţi la întrebări de ziarişti cu privire la motivul scumpirilor, hotelierii pun din reflex eterna placă a creşterii preţurilor la gaze
şi curent. Asta cu toate că, pe Litoral cel puţin, costurile cu utilităţile reprezintă un procent infim din cheltuieli, aşa că majorările de preţuri operate de furnizori nu ar trebui să se reflecte în scumpiri de 5-10% ale tarifelor plătite de turişti. Explicaţia oferită mereu presei şi opiniei publice nu stă în picioare nici măcar în cazul sejururilor de Revelion de la munte: la tarife de peste 1000 de euro pentru patru-cinci zile la patru stele, e clar că nu scumpirea gazelor poate explica majorări de 10%, adică de 100 de euro.

Justificarea pe cât de simplă pe atât de cinică a majorărilor anuale de preţuri este că hotelierii pur şi simplu scumpesc sejururile pentru că pot. La un loc, Valea Prahovei şi Poiana Braşov nu totalizează nici măcar 30.000 de locuri de cazare
în hoteluri, şi numai Bucureştiul oferă peste 2,5 milioane de potenţiali clienţi pentru o vacanţă de Revelion. Dacă dintre aceştia doar 100.000 şi-ar putea permite tarifele cerute de hotelieri, şi tot oferta ar fi depăşită de cerere de peste trei ori. Aşa că proprietarii hotelurilor îşi freacă mâinile de bucurie şi-i taxează tot mai scump, de la an la an, pe cei care ţin musai să fie văzuţi de Anul Nou în Poiană sau în Predeal.
Situaţia este identică pe Litoral, în special în Mamaia: turismul de weekend al fiţoşilor cu decapotabile „cere” mai multe locuri decât au hotelurile de patru şi cinci stele. Normal, preţurile se umflă până la cer, iar în multe cazuri hotelierii nici nu-şi mai bat capul cu seriile de şapte zile, care le-ar ocupa locurile şi în weekend. Pur şi simplu preferă să ţină camerele goale în cursul săptămânii, sau să „taxeze” câţiva turişti rătăciţi, ca să fie siguri că au locuri pentru „băieţii de viaţă” care se revarsă în staţiuni de vinerea până duminica.

Proprietarii de hoteluri care cred că aşa se face turism nu realizează că lipesc pe hoteluri şi staţiuni o etichetă care nu se va mai şterge decât cu preţul a mulţi ani de promovare agresivă, făcută pe sume colosale. Românul cu venituri medii percepe „scorurile” afişate acum pentru un weekend la mare sau un Revelion la munte ca pe un soi de afront personal, şi alege ofertele mai ieftine din străinătate, cu obida copilului căruia i s-a furat jucăria. Iar când ajunge să câştige sume care i-ar permite să plătească aceste preţuri, alege fără a clipi tot ofertele din străinătate, pentru că acolo nu a avut ocazia să se simtă escrocat.