Falimentul stangii la europene

Partidele socialiste europene vor mai incasa o papara la alegerile europarlamentare din 7 iunie. Dupa sondajele de opinie, Partidul Popular European (PPE) va castiga
confortabil alegerile, cu 249-265 mandate, obtinute in fata socialistilor europeni (PES) care se vor multumi cu 195-209 mandate. De fapt nu e nicio surpriza, tendinta se mentine de cativa ani buni
. Partidele de centru-dreapta vor castiga in cele mai mari tari ale UE: Marea Britanie, Franta, Spania, Germania, Italia, Polonia. "Victoria partidelor socialiste" sau o eventuala Comisie Europeana socialista reprezinta doar gogosi electorale marca Geoana & Severin.
Cetatenilor europeni li s-a propavaduit ani de zile despre binefacerile "Europei Sociale", ca si despre multiculturalism, diversitate, nediscriminare, laicitate etc etc. Discursul de stanga era atotputernic in Europa, inganat nu numai de partidele socialiste ci si de sustinatorii lor, majoritari in establishmentul mediatic, academic, oengist, din Occident.
Ca in basmul lui Andersen, s-a constatat insa ca imparatul e gol. UE este cea mai mare economie din lume. Cu toate acestea, degradarea Europei este de nestavilit. Somajul este cronic in zona euro, atingand 8-9%. Asta in conditiile unei cresteri demografice zero. In SUA, de exemplu, populatia a crescut cu 50 de milioane din 1990, iar somajul a scazut. UE este depasita de SUA sau Japonia la numarul de brevete stiintifice inregistrate anual, iar cresterea economica era modesta inca inainte de criza. Dupa introducerea monedei euro puterea de cumparare s-a redus
la jumatate, mai ales in Europa de Sud. Nostalgici, oamenii calculeaza si in ziua de azi tot in lire, drahme sau pesetas. Se mai adauga catastrofa demografica si invazia imigrantilor din lunea a treia.
Cand nevoia de reforme liberale a devenit evidenta, alegatorii au inceput sa voteze cu centru-dreapta. Cu timiditate, Sarkozy, Berlusconi sau Merkel au atacat cuceririle "Europei sociale", de genul saptamanii de 32 de ore lucratoare sau rigiditatea pietei muncii, fapt care a scos milioane de oameni in strada. Centru-dreapta a aruncat la gunoi si multiculturalismul ori "diversitatea". In plina campanie pentru europarlamentare, Berlusconi a dat cea mai dura
lege anti-imigratie, iar Sarkozy isi centreaza campania pe opozitia la aderarea Turciei la UE. Problema este daca vor avea curajul sa continue. In UE s-a ajuns la convergenta fortelor politice, de aici si numeroasele blaturi intre PES si PPE.
Socialistii pragmatici, de tip Blair sau Schroeder, si-au dat seama ca mantrele socialiste, puse in practica, sunt de-a dreptul ruinatoare si s-au mutat la centru. Dar tot la centru s-a mutat si dreapta, terorizata de establihmentul civico-mediatic de sorginte "progresista".
De aici si ruptura intre alegatori si reprezentantii lor. La referendumurile din Danemarca, Franta, Olanda, Irlanda care au respins Tratatele de la Maastricht sau Lisabona, ori Constitutia Europeana, aproape toata clasa politica din tarile respective a votat "Da", iar majoritatea alegatorilor, indemnata doar de niste asociatii, a votat "Nu".
Ruptura dintre politicieni si alegatorii europeni va si mai vadita la 7 iunie, cand ar putea obtine numeroase mandate partidele nationaliste si populiste. Vor intra aproape sigur partide ca PRM, Ataka, partidul anti-tiganesc si anti-turcesc din Bulgaria, Laos, partidul fundamentalistilor ortodocsi din Grecia. Din vestul Europei vom vedea FPO al lui Haider, cu un confortabil 15-20%, Frontul National al lui Le Pen sau nationalistii flamanzi. E posibil ca rezultatul nationalistilor sa socheze Europa, din cauza ca alte asemenea formatiuni se situeaza pe langa pragul electoral si s-ar putea sa-l treaca.
Stanga a incercat sa-i demonizeze pe alegatorii lui Le Pen ca fiind neo-nazisti, un fel de skin-heads rasisti. E o minciuna. Sunt muncitori
industriali, casnice, pensionari, agricultor