Mobila românească, din Casa Regală în sufrageria de bloc

riza economică, îngheţarea creditării, lipsa lichidităţilor, dar şi scăderea semnificativă a numărului de tranzacţii imobiliare fac ca industria românească a mobilei să înregistreze scăderi semnificative.

O industrie veche de mai bine de 120 de ani se vede azi ameninţată de criză.Dacă micii producători sunt nevoiţi să renunţe la afacerea lor, cei mari, strâng serios cureaua în încercarea de a reduce costurile.

Numărul şomerilor din industria lemnului
şi din cea a mobilei, este din ce în ce mai mare, în timp ce piaţa românească este dominată de produse
din import.

Potrivit Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România forţa de muncă folosită în industria mobilei era la sfârşitul anului trecut de aproximativ 100.000 de persoane.



Industrie de două miliarde de euro

Estimările grupului Mobexpert, unul dintre principalii producători de mobilă din ţara noastră, arată că în primul trimestru al acestui an vânzările au scăzut cu aproximativ 20%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce preţurile au rămas la acelaşi nivel.

În 2008, valoarea producţiei de mobilă din România a crescut anul trecut 7%, până la valoarea de circa două miliarde de euro.

Totodată, estimările reprezentanţilor grupului pentru cel de-al doilea trimestru al acestui an prevăd o scădere a vânzărilor de aproximativ 8-10%.

O industrie veche de peste 120 de ani

Reprezentanţii APMR spun că ţara noastră a început să fabrice industrial obiecte de mobilier încă din 1900, iar în 1915 funcţionau deja 12 fabrici de profil şi 70 de tâmplării.

Sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, respectiv în 1944, erau consemnate în ţara noastră 73 de fabrici de mobilă şi 86 de tâmplării, care produceau uşi, ferestre şi piese de mobilă.

În perioada anilor 90, numărul producătorilor crescuse deja la aproape 500 de fabrici, care funcţionau mai ales în cadrul unor combinate sau mari întreprinderi de prelucrare a lemnului.

În 2008, în România erau înregistrate aproape 6.000 de societăţi comerciale având ca obiect principal de activitate
fabricarea mobilei, iar în afara acestora, funcţionau ateliere de mobilă cu mai puţin de 10 angajaţi.